Brexit, un termen care înseamnă „British Exit”, se referă la plecarea Regatului Unit din Uniunea Europeană. Acest eveniment nu numai că a remodelat politica britanică, dar a influențat și dinamica globală. În acest articol, explorăm originile, motivele, procesul și impactul Brexitului, oferind o mai bună înțelegere a semnificației sale.
Relația dintre Regatul Unit și UE
În 1973, Regatul Unit a aderat la Comunitatea Economică Europeană (CEE), cunoscută ulterior ca Uniunea Europeană. De-a lungul deceniilor, relațiile dintre Regatul Unit și UE au devenit tensionate, din cauza dezacordurilor privind suveranitatea și politicile.
Euroscepticismul, sau scepticismul față de integrarea în UE, a luat amploare, ducând la apeluri pentru renegociere și, în cele din urmă, la un referendum în 1975. 67,2 % dintre alegători au fost de acord să rămână în CEE.
Referendumul din 2016
Tensiunile politice au escaladat în anii care au precedat, mulți ani mai târziu, anul 2016. Pe fondul nemulțumirii publice crescânde, prim-ministrul David Cameron a promis organizarea unui referendum privind apartenența la UE. Această promisiune urmărea să abordeze diviziunile din cadrul Partidului său Conservator și să liniștească alegătorii nemulțumiți de politicile UE. Referendumul, care a avut loc la 23 iunie 2016, a devenit un punct de cotitură în istoria modernă a Marii Britanii.
Campaniile pentru referendum au fost polarizante și pasionale. Campania Leave a pus accentul pe recâștigarea suveranității și pe controlul imigrației, făcând apel la sentimentele naționaliste.
Între timp, campania Remain a subliniat stabilitatea economică, beneficiile comerciale și riscurile izolării.
„Campania Leave a fost divizată”, a declarat profesorul Paul Whitely, de la Departamentul de guvernare al Universității Essex.
„Am avut campania oficială condusă de Boris Johnson, care a galvanizat acea parte a electoratului care se considera respectabilă și conservatoare”, a continuat el.
„Apoi am avut campania populară neoficială condusă de Nigel Farage, care a părut să îi galvanizeze pe cei care se simțeau lăsați în urmă, dând naștere mișcării populiste”.
Referendumul britanic din 2016 sau referendumul Brexit a întrebat alegătorii dacă doresc ca Regatul Unit să rămână sau să părăsească UE. În cele din urmă, a învins tabăra Leave, obținând 52% din voturi, față de 48% pentru Remain.
51,9 % sau 17,4 milioane de voturi au fost în favoarea ieșirii din UE, în timp ce 48 % (16,1 milioane de voturi) au dorit să rămână cu UE. Mai exact, în Noua Anglie și Țara Galilor a existat un puternic sentiment de „părăsire a UE”, în timp ce alegătorii din Scoția și Irlanda de Nord au dorit să rămână cu UE.
Marea Britanie votează pentru ieșire
Mai mulți factori au influențat votul pentru Leave. În primul rând, preocupările economice au fost primordiale. Mulți alegători au considerat că apartenența la UE necesită contribuții financiare excesive, susținând că de aceste fonduri ar putea beneficia prioritățile interne. În al doilea rând, suveranitatea a fost un aspect important. Criticii au considerat că legile UE subminează independența legislativă a Regatului Unit.
În plus, preocupările legate de imigrație au alimentat nemulțumirea publică. Normele UE privind libera circulație au dus la creșterea migrației, pe care unii au asociat-o cu presiunea asupra serviciilor publice.
Dezinformarea a jucat, de asemenea, un rol important, promisiunile electorale – cum ar fi redirecționarea a 350 de milioane GBP din fondurile săptămânale către Serviciul Național de Sănătate (NHS) – dovedindu-se înșelătoare.
Autoritatea britanică pentru statistică a calificat cifra drept „înșelătoare” și o reprezentare slabă a legăturilor financiare ale Regatului Unit cu UE. Mai exact, afirmația nu a luat în considerare reducerea acordată Regatului Unit. Suma reală era mai apropiată de 250 de milioane GBP pe săptămână.
Profesorul Whitely a subliniat, de asemenea, că Regatul Unit nu a cunoscut un impuls economic semnificativ după aderarea la UE în 1973.
„Deși suntem conștienți de diferența dintre aderarea la UE și părăsirea acesteia, considerăm că, dacă aderarea la UE nu a contat prea mult pentru creșterea noastră economică, părăsirea UE nu ar trebui să fie atât de rea pe cât ni se spune”, a declarat acesta.
Împreună, acești factori au creat un argument puternic pentru ieșirea din UE.
Procesul de retragere
După referendum, Regatul Unit a început procesul de retragere în temeiul articolului 50 din Tratatul de la Lisabona. Articolul 50, care a intrat în vigoare în 2009, descrie procesul juridic prin care un stat membru poate părăsi voluntar Uniunea Europeană.
Articolul 50 conține trei dispoziții-cheie. În primul rând, un stat membru trebuie să notifice UE cu privire la intenția sa de a părăsi UE, iar apoi trebuie negociat un acord de retragere care să acopere condițiile de plecare și relațiile viitoare. În cele din urmă, procesul trebuie finalizat în termen de doi ani de la notificare. Acest proces poate fi prelungit dacă toate statele membre sunt de acord cu prelungirea perioadei.
Aceasta a oficializat plecarea și a inițiat negocieri între Regatul Unit și UE. Discuțiile s-au axat pe acorduri comerciale, drepturile cetățenilor și regimul frontierelor, în special în ceea ce privește Irlanda de Nord. Procesul s-a confruntat cu întârzieri și turbulențe politice, inclusiv două schimbări la conducerea primului-ministru.
Regatul Unit a părăsit oficial UE la 31 ianuarie 2020. Cu toate acestea, a urmat o perioadă de tranziție, care a permis ambelor părți să ajusteze și să finalizeze acordurile. Această perioadă s-a încheiat la 31 decembrie 2020, un nou acord comercial modelând relațiile viitoare.
Impactul asupra Regatului Unit
Impactul Brexitului a fost profund și multidimensional. Din punct de vedere economic, Regatul Unit s-a confruntat cu provocări, inclusiv perturbări ale comerțului și investiții reduse din partea țărilor UE. Potrivit London School of Economics, exporturile de bunuri britanice către UE au scăzut cu 6,4 % în 2022.
În plus, întreprinderile au trebuit, de asemenea, să parcurgă noi proceduri vamale, provocând întârzieri și costuri mai mari. Noile bariere comerciale au afectat cel mai mult întreprinderile mici, determinând oprirea exporturilor acestora către UE în proporție de 14 %.Din cauza Brexitului, Regatul Unit a trebuit să părăsească piața unică europeană sau piața internă. Plecarea Regatului Unit a adus noi bariere comerciale cu UE, precum și o scădere a volumului schimburilor comerciale cu UE. Consumatorii din UE plătesc în medie cu 17 % mai mult decât prețurile mondiale ale alimentelor.
În plus, Regatul Unit a înregistrat cea mai scăzută rată de creștere în comparație cu alte țări din G7. Acestea sunt compuse din Statele Unite, Regatul Unit, Canada, Franța, Germania, Italia și Japonia.
Din punct de vedere politic, Brexit a remodelat peisajul intern și extern al Regatului Unit. Pe plan intern, acesta a evidențiat diviziunile dintre regiuni și grupuri politice. Pe plan internațional, Regatul Unit a trebuit să redefinească relațiile, negociind independent acorduri comerciale. Din punct de vedere social, Brexit a modificat viața a milioane de persoane, în special a cetățenilor UE care locuiesc în Regatul Unit și a cetățenilor britanici care locuiesc în UE.
Pe plan social, Brexit a dus la o scădere a imigrației din statele membre ale UE. În consecință, acesta a afectat diverse sectoare, cum ar fi asistența medicală, învățământul superior și agricultura.
Protocolul privind insulele nordice
În prezent, relațiile dintre Regatul Unit și UE continuă să evolueze. Ambele părți depun eforturi pentru a soluționa problemele curente, cum ar fi Protocolul privind Irlanda de Nord. Acest cadru abordează problemele care au apărut ca urmare a Brexitului, în special cele referitoare la frontiera irlandeză. Protocolul vizează, de asemenea, prevenirea unei frontiere dure în Irlanda și aderă la Acordul din Vinerea Mare din 1998.
Acordul din Vinerea Mare, cunoscut și ca Acordul de la Belfast, este un acord de pace care a fost semnat la 10 aprilie 1998. Acesta a încercat să pună capăt multor ani de neliniște în Irlanda de Nord, sau „Problemele”, care au persistat între unioniști/lealiști și naționaliști/republicani.
Din cauza Brexitului, întreprinderile din Marea Britanie și Insulele din Nord trebuie să facă față unor cerințe sporite privind documentația și declarațiile vamale pentru a transporta bunuri.
Perspective de viitor
Privind în perspectivă, efectele pe termen lung ale Brexitului rămân incerte. În timp ce susținătorii proiectează o Mare Britanie prosperă și independentă, criticii au avertizat cu privire la provocări economice și politice continue.
În general, Brexit a reflectat diviziuni sociale și politice profunde. Acesta a demonstrat complexitatea echilibrării suveranității naționale cu cooperarea globală. Pe măsură ce Regatul Unit funcționează în afara UE, deciziile sale îi vor modela viitorul și vor oferi lecții pentru alte națiuni.
Fotografie de Sandro Cenni pe Unsplash
